A doua tinerete a carbunilor

In urma cu cativa ani in ziare apareau mereu stiri despre inchiderea diferitelor mine de carbuni din tarile industriale de apus, in numele “modernizarii”, “rentabilizarii” sau “rationalizarii exploatarii carbunilor”. Nici astazi tendinta de scadere a productiei de carbune n-a putut fi gasita sau redresata in multe tari pe vremuri vestite pentru industria lor carbonifera: Franta, R. F. Germania (Olanda,care producea cateva milioane de tone de carbuni pe an, nu mai produce astazi nici o tona),desi pe plan mondial tendinta s-a schimbat in mod radical. Greva minerilor britanici din 1984-1985, inpotriva inchideri minelor este doar un aspect al luptei date in jurul supravietuirii industriei de extractie a carbunilor si a industrilor ce folosesc carbunele in aceste tari .

“Se parea” pana de curand ca ar avea loc o eliminare,o inlaturare din competitia materilor prime, din resursele de energie, a avut loc eliminarea carbunilor. In dezvoltarea impetuoasa a tuturor ramurilor industriale , in aparitia continua de noi ramuri de stiinta si de activitate productive, in extinderea si diversificarea continua a proceselor de productie, in intreaga revolutie tehnico-stintifica ce se petrece in zilele noastre, cu folosirea celor mai diferite si mai noi surse de materi prime, pe langa restrangerea utilizari carbunilor drept combustibil si ca materie prima de baza pentru produse chimice, au crescut continu –pana la inceputul ultimului deceniu – nu numai in valori absolute, cantitatile de titei si de gaze folosite in locul carbunilor. Si in toate acestea pana in momentul cand crizele energetice, si mai ales crizele petrolului din 1973 si 1978-1980, au facut opinia publica si in special forurile conducatoare ale statelor atente asupra posibilitatilor totusi limitate ale planetei, asupra risipei si a necesitatii stringente de a trece la dezvoltarea si folosirea si a altor resurse energetice mai mari sau regenerabile sau inepuizabile.

In octombrie 1968 ziarul Scanteia publica o ancheta stintifica internationala cu titlul: “Redescoperirea diamantelor negre “.

Iarna grea de la inceputul anului 1985, sau seceta din vara aceluiasi an au aratat in mod elocvent importanta pe care producerea energiei electrice din carbuni o are in conditiile scaderii si inghetarii apelor din fluvii, ruri si lacuri de acumulare.

Daca ar fi fost vorba de inlocuirea totala a carbunilor, dupa cum sustineau unii, atunci pentru specialistiiin carbune,pentru mineri, pentru cei care exploatau, foloseau sau prelucrau carbunele, care, ici colo, incepusera sa se acopere cu verdeata, sa-si aminteasca de istoria plina de framantari, de lupte, de cuceriri, de infrangeri vremelnice si de victorii ale extractiei si utilizarii carbunilor, istorie ce a fost strans legata de prima revolutie industriala din Europa si care a fost strans inpletita cu istoria dezvoltarii impetuoase a siderurgiei, a metalurgiei neferoase, a constructiei de masini, a chimiei, a electrificari si, concomitant, ramasi fara posibilitati de lucru ei toti ar trebui sa ingroase armata somerilor sau sa incerce sa se recalifice in alte meserii.

In domeniul producerii energiei, semnificativa pentru politica de folosire rationala a resurselor de energie primara, initiate si urmarita cu consegventa de conducerea partidului si statului nostrum, este linia indicate inca in directivele celui de al IX-lea Congres al P.C.R. , care au prevazut, de pe atunci, cresterea participari carbunilor de circa doua ori in 1975 fata de 1965 si scaderea continua a proportiei de produse petroliere si de gaze naturale folosite in acest scop.

In valoarea absoluta energia obtinuta din carbunii a crescut in ani 1977 de la 3177 mil. Kwh la 15457mil. Kwh , fata de o crestere a productiei globale de energie electrica de la 17 215 mil. Kwh la aproape 60 000 mil. Kwh in 1977 si de la 71 800 mil. Kwh in 1985, din 19 900 mil. Kwh pe baza de carbune .

lol a ll tinerete a carbunilor:)) ce super

a ll batranete oare cum e?=]]