Istoria Linuxului

a. La inceput

Era 1991, si agonia nemiloasa a razboiului rece se apropia treptat de sfarsit. Se anunta o atmosfera de pace si liniste la orizont. In domeniul computerelor, se anunta un viitor stralucit in perspectiva, dupa ce hardware-ul puternic impinsese limitele computerelor dincolo de asteptarile generale.

Dar, totusi, lipsea ceva. Nimic altceva decat Sistemele de Operare, unde se parea ca a aparut un vid enorm.

Pe de o parte, Dos-ul domnea inca in vastul sau imperiu de computere personale. Cumparat de Bill Gates de la un hacker din Seattle pentru $50 000, acest sistem de operare se strecurase in toate colturile lumii in virtutea unei strategii inteligente de marketing. Utilizatorii de PC nu aveau de ales. Apple Mac-urile erau mai bune, dar cu preturile astronomice pe care nimeni nu si le putea permite, ramaneau un orizont indepartat.

Cealata tabara consacrata a computerelor era lumea Unix. Dar Unixul era mult mai scump. In cautarea castigurilor mari, vanzatorii de Unix il evaluau destul de scump cat sa se asigure ca micii utilizatori de PC stateau departe de el. Codul sursa al Unix-ului, odinioara predat in universitate, era acum pazit cu grija si nu era publicat oficial. Spre a mari frustrarea utilizatorilor de PC din intreaga lume, marii jucatori pe piata de software nu ofereau nici o solutie eficienta la aceasta problema.

O solutie parea sa apara sub forma MINIX-ului. Acesta a fost scris de la zero de catre Andrew S.Tanenbaum, un profesor olandez care vroia sa isi invete studentii modul de functionare intern al unui adevarat sistem de operare. Era proiectat sa functioneze pe microprocesoarele Intel 8086 care umplusera piata mondiala.

Ca sistem de operare, MINIX nu era extraordinar. Dar avea avantajul ca era disponibil codul sursa. Oricine punea mana din intamplare pe cartea “Sisteme de Operare” de Tanenbaum avea la dispozitie cele 12 000 de instructiuni ale codului, scrise in limbaj C si de asamblare. Pentru prima oara, un programator aspirant sau hacker putea citi codurile sursa ale sistemului de operare, pe care pana atunci vanzatorii de software le pazisera cu strasnicie. Un autor extraordinar, Tanenbaum a captivat mintile cele mai stralucite minti ale ciberneticii cu dezbaterea elaborata si realista a artei de a crea un sistem de operare. Studentii la informatica din toata lumea s-au repezit sa cumpere cartea si sa citeasca codurile ca sa inteleaga cum functioneaza sistemul din propriul lor computer.

Printre ei se afla Linus Torvalds.

b. Un nou “copilas” la orizont

In 1991, Linus Benedict Torvalds era un student la informatica in anul doi la Universitatea din Helsinki si un hacker autodidact. “Eram un finlandez de vreo 21 de ani, cu parul de culoarea nisipului si voce blanda, caruia ii placea sa se joace cu puterea computerelor si cu limitele la care poate fi impins sistemul”. Dar ceea ce lipsea era un sistem de operare care sa faca fata pretentiilor profesionistilor. MINIX era bun, dar era totusi un simplu sistem de operare pentru elevi, proiectat mai degraba ca un instrument didactic decat ca unul destinat industriei.

La momentul respectiv, programatorii din toata lumea erau inspirati de proiectul GNU al lui Richard Stallman, o miscare de software destinata sa produca software de calitate. Adorat ca un erou in regatul computerelor, Stallman si-a inceput nemaipomenita cariera in faimosul Artificial Intelligence Laboratory la MIT, si in prima jumatate a anilor ’70 a creat editorul Emac. La incepututul anilor ’80, companiile comerciale de software ademeneau pe multi dintre programatorii straluciti din laboratoarele AI, si negociau acorduri stricte de discretie ca sa isi protejeze secretele.

Dar Stallman avea o viziune diferita. Ideea lui era ca, spre deosebie de alte produse, cu privire la software nu ar trebui sa existe restrictii impotriva copierii sau modificarii, cu scopul de a imbunatati si spori eficienta programelor. Cu celebrul sau manifest din 1983 care declara inceputurile proiectului GNU, el a declansat o miscare de creare si distribuire a software-urilor care corespundeau filozofiei lui (Din intamplare, numele GNU este un acronim recursiv care in prezent inseamna “GNU Nu este Unix”). Dar pentru a-si implini visul de a crea in cele din urma un sistem gratis de operare, trebuia sa creeze intai uneltele. Deci, incepand din 1984, Stallman a pornit sa scrie GNU C Compiler(GCC), o fapta uimitoare pentru un programator individual. Cu legendara sa magie tehnica, el singur a depasit grupuri intregi de programatori de la firmele producatoare de software, scriind GCC-ul, considerat unul din cele mai eficiente si robuste compilatoare create vreodata.

Pana in 1991, proiectul GNU crease o multime de unelte. Multasteptatul Gnu C Compiler era gata, dar nu exista inca nici un sistem de operare si nici nu era asteptat sa apara in urmatorii cativa ani.

Asta era o intarziere prea mare pentru Linus.