Izvoarele formale ale dreptului

Între secolele V-I î.Hr. în spaţul carpatodanubian era atestat scris existenţa unor triburi şi uniuni de triburi geto-dacice aflate, sub aspectul organizării politice, în faza democraţiei militare. Numeroasele războaie purtate în această perioadă permit conturarea unei formule socio-politice în care egalitatea membrilor obşti gentilice se circumscrie în spaţiul privilegiat al bărbaţilor purtători de arme.
Izvoarele formale ale dreptului.
Izvoarele formale ale dreptului
1. Formarea – Statul dac s-a format în jurul anului 82 a.Hr. în urma unor puternice demersuri de unificare a triburilor geto-dacice realizate de către Burebista. Conducător al unei uniuni de triburi cu centrul în cetatea de la Costeşti-Cetăţuie, la sud de Orăştie, acesta a ajuns treptat să formeze, treptat, un stat dacic cu dimensiuni impresionante. La apogeul expansiunii sale teritoriale, statul lui Burebista se întindea de la Carpaţii Păduroşi până la Munţii Haemus (Balcani) şi de la Dunărea de mijloc la Marea Neagră, sub stăpânirea sa aflându-se litoralul pontic de la Olbia (Bulgaria) până la Apollonia Pontica (Bulgaria).

a) Teritoriul - Fenomenul de formare, premergător apariţiei statului se numeşte teritorializare a obştirii gentilice. Prin intermediu acestui fenomen, individul uman nu mai era integrat structurii sociale din care făcea parte prin intermediul rudeniei de sânge, aşa cum era specific organizării gentilico-tribale, ci prin intermediul teritoriului. În centrul acestui proces s-a aflat obştirea gentilică dacică transformată, treptat, într-o obşte teritorială.

Izvoarele formale ale dreptului
b) Puterea politică instituţionalizată. Nu se poate vorbi despre stat fără existenţa unei puteri politice organizate şi instituţionalizate, cât de cât centralizată şi exclusivă pe un anume teritoriu. Statul este condus de rege, titulatura de rege pe care Burebista nu se mai referea la acei şefi civili şi militari ai obştilor gentilice, acei primos inter pares mult timp aleşi de comunitatea tribală.

Puterea politică statală şi religia - numeroşi istorici au scos în evidenţă importanţa religiosului în exercitarea puterii în cadrul statului dac şi chiar tendinţe teocratice ale acesteia. Alături de rege, şef laic şi militar, izvoarele pomenesc de existenţa unui mare preot, vicerege (Iordanes) şef spiritual al statului. Mai mult Iordanes, vorbeşte despre marele preot Deceneu, pomeneşte despre o ascendenţă a acestuia faţă de puterea laică deoarece a condus nu numai pe oamenii de rând, dar chiar şi pe regi.

Statul dac de la Burebista la Decebal. Moartea lui Burebista a pus capăt satului său imens el divizându-se în prima parte în patru părţi după care în cinci care au fost conduse de o serie de regi.
2. Caracterul – Sub aspectul formei de guvernământ, era o monarhie în cadrul căreia se păstrau influenţe mai vechilor structuri organizatorice militare ale epocii gentilice, evoluând spre un autoritarism al regelui, în contextul centralizării puterii statale, dovedită de aspecte militare, economice şi monetare.

Izvoarele formale ale dreptului
Un alt aspect este faptul că statul dac nu a avut niciodată caracterul unui stat sclavagist de tipul celui grec sau roman dar nu a fost nici o despoţie de tip asiatic.
3. Funcţiile – În condiţiile construcţiei sale rudimentare, este dificil să vorbim despre existenţa unor funcţii complexe ale statului dac. Menirea sa era de a asigura, în primul rând, o ordine internă, proces în cadrul căruia preoţii aveau un rol deosebit. Cea mai importantă funcţie, având în vedere condiţiile vitrege ale epocii, era aceea de apărare externă. Dovadă a existenţei unui organism statal era sistemul de impozitare instituit.