Justiţia, ca instituţie de apărare şi de înfăptuire a dreptăţii

În limba română termenul „justiţie” este sinonim, în mai multe situaţii, cu cel de „dreptate” şi aceasta întrucât justiţia este chemată să se apere şi să înfăptuiască dreptatea. Deseori spunem ca „justiţia a făcut dreptate” sau ca „justiţia şi-a spus cuvântul şi s-a făcut dreptate” sau „persoana aceasta (Superman, spre exemplu) este un justiţiar”, o persoană care face dreptate.
Termenul „justiţie” desemnează:
¨ ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti precum şi sistemul de funcţionare al acestor instanţe
¨ o formă fundamentală a activităţii statului, care constă în judecarea conflictelor civile sau penale şi în aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
Dreptatea socială presupune instituţii şi norme care să reglementeze raporturile dintre persoane. Normele reprezintă aşteptări sociale în legătură cu modul în care o persoană se comportă sau acţionează. Normele juridice asigură realizarea dreptăţii, exprimând:
· ceea ce este permis în societate
· ceea ce este interzis în societate.
În situaţia încălcării (în mod intenţionat sau neintenţionat) a normei juridice, a legii, societatea stabileşte, prin intermediul autorităţilor judecătoreşti:
· vina persoanei în cauză
· pedeapsa legală care trebuie să i se aplice.
Normele juridice (numite şi norme de drept) sunt cuprinse în sisteme sau coduri de legi.